Existenta comunei Caraula, vechi asezamant romanesc, este atestata documentar sub actuala denumire inca din anul 1597, cand locuitorii ei, mosneni, au fost rumanizati, vanzandu-se voievodului Mihai Viteazul (D.I.R., veac XVI, p.296).

Geografic localitatea este situata in sud-vestul judetului Dolj, la 51 de km de municipiul Craiova, pe DJ 552 Craiova-Cetate, in zona de contact a Campiei Desnatuiului cu Piemontul Balacitei, avand in vecinatate localitatile Plenita, Vartop, Orodel, Izvoare, Unirea, Motatei. Suprafata de teren totala a localitatii este de 3594 ha din care 219 ha teren intravilan, 3012 ha teren arabil, 204 ha vii si 159 ha izlaz.

Comuna Caraula are conform datelor extrase din RPL 2011 o populatie stabila de 2298 persoane, din care romani 1683(73,23%) si rromi 615(26,76%), 876 de gospodarii in care se regasesc 1019 locuinte.

Firul istoric al invatamantului romanesc isi are inceputurile in legiuirea scolara din 1767-1776, a domnitorului Grigore Ghica al Moldovei, si a lui Alexandru Ipsilanti din Tara Romaneasca, prin care scoala in limba romana isi face loc langa cea greceasca si slavoneasca.

Dezvoltarea invatamantului din zona Oltenia este marcata de vizita lui Alexandru Ghica, la Craiova, la Scoala Centrala, in 1837. Cu aceasta ocazie, se constata ca nu exista nicio scoala primara prin satele judetului Dolj. De aceea, Eforia Scoalelor (grupare de boieri care luau masuri de comun acord cu domnitorul cu privire la destinele invatamantului) cere autoritatilor comunale sa deschida scoli satesti, folosind pentru inceput ca invatatori „pe cantaretii sau gramaticii ce sunt pe la bisericile satelor”.